Autentificare | Creare cont | Contacti-ne
 
 
Diverse     Bibliofilie     Orologerie     Bijuterii     Argint     Sticla     Sculptura     Pictura     Icoane     Covoare     Mobilier    

 
Nicolae G. Iorga
 
Pe FanArt sunt expuse
24 lucrari de
Nicolae G. Iorga.
 
 

Auto-prezentare

Biografie

  • nascut :2 mai 1933, Galati, parintii Ana si Gheorghe
  • absolvent al institutului "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti
  • din 1958 participa la numeroase expozitii din tara si strainatate.
  • a beneficiat de numeroase burse si studii de documentare in Occident (Franta, Italia, Austria, Spania)

Expozitii

1966 Sibiu Galeria Sirius

1966 Craiova Muzeul de Arta; Bucuresti Simeza

1970 Bucuresti Galeria Apolo

1973 Medias Muzeul de Arta; Muzeul Brukenthal

1980 Bucuresti Simeza

1981 Iasi Galeria Cupola

1982 Sibiu Galeria Sirius

1985 Viena Galeria de arta Alte Rathaus

1986 St. Polten, Autria Waldhofen, Oberwart, Krems ad Donau

1988 Bucuresti Galeria de arta a municipiului Bucuresti

1989 Bucuresti Muzeul literaturii romane

1995 Sibiu Galeria Srius

1997 Bucuresti Galeria artelor, Cercul Militar National

2001 Bucuresti Caminul Atei, Cercul Militar National

2002 Iasi Galeria Cupola

2003 Musee d'art Moderne de Callioure; Centre de Creation Contemporaine, Galeria Galateea Bucuresti

2004 Bucuresti Galeria Galateca- BCU, Cercul Militar National

Geoges Braque iscalise odata aforismul urmator: "Nu caut exaltarea ci fervoarea". Intr-adevar, exaltarea daca se caracterizeaza printr-un fel de intensitate febrila, nu promite, in acelasi timp si continuitate. Fervoarea in schimb, se caracterizeaza prin vointa de a servi, sobrietate, discretie si fagaduieste daruire in timp.Urmarind comportarea in viata si in arta a unui pictor - Nicolae Iorga - imi revine in minte aforismul lui Braque. Caci la Iorga descoperi, fie ca il urmaresti in propia sa existenta, fie ca ii examinezi lucrarile, fervoarea. Dragostea pentru pictura are tenacitatea, discretia si pudoarea ce caracterizeaza fidelitatea autentica. Soldat al picturii el vrea sa si slujeasca prin tot ceea ce creaza semenii, comunitatea. Si, cu un deosebit simt al modestiei si al masurii isi cucereste, etapa cu etapa, mijloacele menite sa-i ingaduie exprimarea fervorii pe care au instaurat-o in el viata si arta.

Eugen Schileru

Nicolae Gh. Iorga evoca orasul, cetatile si anotimpurile, in viziunea sa cu imbinari de elemente arhitecturale, prezentate printr-un simultaneism ingenios si cu puternice armonii coloristice.

Petru Comarnescu

E imposibil ca in fata panzelor lui Iorga sa nu ai sentimentul acela de infiorare pe care ti-l da Arta. Pictorul este un colorist rafinat care din aruncaturile sale de pensula - fie ca panza se nuneste "Cetate", "Toamna", sau "Evocare" - reusete sa impresioneze vizitatorul. Pictura lui Iorga e muzica. Toate petele acestea canta, alcatuind un amplu concert al culorilor.

Neagu Radulescu

Lucrarile expuse acum il descopera pe Iorga in latura liric - meditativa a sensibiliatii sale, capabil sa transmita tuselor de culoare starile de intima visare starinite de intalnirea cu motivul pictural. Construite simplu, fara aglomerari de recuzita, imaginile pastreaza nealterata starea de gratie a visului, invitand la popasuri mai lungi. Uneori, artstul revine in mod repetat la acelasi motiv, pentru a-l scruta o data si inca o data, surprinzand mereu alte expresii, mereu consonante propriei sale stari de suflet.

Vasile Dragut

Din complexitatea lumii, Iorga desprinde si evidentiaza armonia, care devine principiul insusi al imaginii. Armonia guverneaza raporturile intre obiect si spatiu, subsumeaza bogatia de accidente ale aparentei unei geometrii, subtexte, si impune discretie discursului cromatic.Este pasiunea unui rafinat, a unui artist cu experienta culturii, aceea de a intarzia asupra aspectului formal care da valoare imaginii, de a slefui realitatea.

Alexandra Titu

O viziune limpede, o mare onestitate profesionala, un lirism direct, fara complicate probleme, se gasesc intr-o pictura in care culoarea, uneori sprintara, alteori visatoare, are o vibratie tacuta. Pictorul nu iubeste stridentele. Si nu se refera decat la probleme pe care, in chip neindoielnic pentru sine, le poate rezolva. De aici, un sunet curat, care refuza emfaza. Cred ca N.Gh. Iorga a gasit tonul autentic al unei vocatii lirice.

Dan Grigorescu

Nicolae Iorga sau puterea regeneratoare a clarviziunii

In ultimele decenii din fertila sa participare la viata spirituala a cetatii, maestrul Nicolae Iorga obismuia a-si selecta lucrarile potrivit unor cicluri dominante (v."Dealurile Ludusului", "Cetatile","Zborul", "Calul", "Arheologica"). Acestea desemnau un spatiu artistic autonom, avand legile sale proprii de manifestare ;ingaduind o nuantata decantare a sensurilor, evolutia lor cristalizandu-se treptat, dincolo de hiatusuri conceptuale ,spre teritoriul abstractionismului. Modelarea perpetua a geografiei sale interioare a insemnat totodata si conturarea unei stilistici aparte, insotita de un indelung proces de remodelare a mijloacelor de expresie, ce au verticalizat atat un demers artistic,cat si un raspuns la provocarile realului. Panzele artistului ofera tot atatea chei pentru dezlegarea enigmei Sfinxului: "Cine este mai puternic decat destinul?" In viziunea lui N.Iorga , spatiul culorii se transforma in spatiu ideal.Tema cu vechi reverberat virgiliene , a scurgerii timpului -dominanta in imaginarului creatorului este implicata in geneza lucrarilor sale. Esentializandu-si astfel motivele, autorul il subsumeaza unor vaste lumi "ideale", amintind de acele memorabile spatii arcadice poussiniene; prin acestea, el instaureaza un dialog sui generis cu Eternitatea si chipurile ei. Ceea ce il singularizeaza pe N.Iorga printre contemporanii sai este o indicibila logica a formei, dublata de o luciditate si rigoare analitica de exceptie. Creatia pentru Iorga -care e in ultima analiza, efort de constructie, i-a impus defimitiv, un regim de asceza. Privindu-i ultimele sale simeze simti prezenta tutelara, proteguitoare a echilibrului conceptual. Pe urmele lui Ion Barbu, N. Iorga imagineaza acel "joc secund" al artei si al existentei, deopotriva. Periplul sau in oglinzile paralele ale omenescului nu este unul decorativ, de circumstanta , ci dovedeste un caracter profund, atent la felul cum se instituise dialogul lui cu Memoria, dincolo de festivismul isroriei, sau de cantecul de sirena al epigonismelor.

Armand Steriadi critic de arta

 
   
   
 

Echilibru si armonie in opera Michaelei Craciun

Mariana Pogonici - Scene de viata

Viorel Hutu si arta mozaiculuI

Daniel Craciun si meditatiile sale asupra vietii

Iluminarile traumei sau "Poveste din pestera cu soare"

Mai multe...



      
 © Copyright 2004 Abc Soft Bucuresti srl. Site-ul este in constructie.