Autentificare | Creare cont | Contacti-ne
 
 
Diverse     Bibliofilie     Orologerie     Bijuterii     Argint     Sticla     Sculptura     Pictura     Icoane     Covoare     Mobilier    

 
Rodica Frentiu
 
Pe FanArt sunt expuse
46 lucrari de
Rodica Frentiu.
 
 

Auto-prezentare

Biografie

Lector, Facultatea de Litere, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca (rfrentiu@hotmail.com)

Studii

1987-1992 Facultatea de Litere, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

1993-1995 Şcoala de Înalte Studii Postuniversitare, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

2000 doctor în filologie, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

Specializări în străinătate:

1992 Université Libre de Bruxelles, Belgia

1997-1999 Faculty of Cross-Cultural Studies, Kobe University, Japonia

2003 The Japan Foundation Japanese Language Institute, Kansai, Osaka, Japonia

2006-2007 Showa University, Tokyo, Japonia

Publicaţii (selectiv)

* Poveaste la 40 de mucenici, Bălgrad, 1689, Studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie de text şi indice de cuvinte, Editura Mesagerul, Bistriţa, 2000.

* Vieţile sfinţilor. Marginalii la un text hagiografic: Dosoftei, “Viaţa şi petreacerea svinţilor”, Iaşi, 1682-1686, Prefaţă de Prof. Univ. Dr. Mircea Borcilă, Editura Mesagerul, Bistriţa, 2000.

* Haiku şi caligrame, Editura Echinox, Cluj, 2000 (în colaborare cu Florina Ilis).

* Dosoftei, Viaţa şi petrecerea svinţilor, Iaşi, 1682-1686, Text îngrijit, notă asupra ediţiei şi glosar, Editura Echinox, Cluj, 2002.

* Imagini-cuvinte în mişcare. Caligrafia japoneză., Catalog personal de caligrame japoneze, Cuvânt înainte de Florina Ilis, Editura Echinox, Cluj, 2004.

* Speriat din vis de vântul hoinar... Studii de semiotică a culturii şi poetică japoneză, Editura Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004.

* Caligrafia japoneză. Metamorfozele liniei, Editura Diotima, Cluj-Napoca, 2006.

Expozitii

· Expoziţii de caligrafie japoneză

2002 International Forum. Asian, Muzeul de Artă Hyogo, Kobe, Japonia. (expoziţie colectivă)

2003 Japanese Language Institute, Kansai, Osaka, Japonia . (expoziţie colectivă)

2003 Forumul Democrat al Germanilor, Cluj-Napoca. (expoziţie personală)

2004 Imagini-cuvinte în mişcare. Caligrafia japoneză, Muzeul de Artă Cluj-Napoca. (expoziţie personală)

2006 Caligrafia japoneză. Metamorfozele liniei, Muzeul de Artă Cluj-Napoca. (expoziţie personală)

2006 Caligrafia japoneză. Metamorfozele liniei, Muzeul Literaturii Române, Bucureşti. (expoziţie personală)

Cu Rodica Frenţiu caligrafia de şcoală niponă se gramaticalizează la meridianul românesc - ca spaţiu al virtualităţilor iterative – în dialogul auster dintre deşertul hârtiei albe şi cerneala neagră. Gracilă şi păstoasă în acelaşi timp linia lui Rodica Frenţiu dă formă lipsei de formă; ea modulează, pe ritmul respiraţiei, instantaneitatea clipei unde conştiinţa scurtcircuitează cu senzaţia. De aici, tăcerea lui Neagoe Basarab (“ tăcerea face oprire”) înscrisă în cercul Enso vid activ şi veritabil eidos la care s-a ajuns de mult şi pe altă cale decât a făcut-o, în ultima sută de ani, fenomenologia europeană.

Prof.Univ.Dr. Mircea Muthu, Decan, Facultatea de Litere, UBB

Rodica Frenţiu a înţeles, cu fineţe şi sensibilitate, importanţa nouă pentru Europa a unei revalorificări plastice a tuşei extrem-orientale, revitalizând modern potenţele spirituale ale unei tradiţii vechi şi prestigioase. Şi ca atare, Rodica Frenţiu ne prezintă acum rezultatul studiilor sale spre configurarea unui univers artistic proaspăt, încărcat de semnificaţii esenţiale, după un rafinament unic.

Dr. Nina Stănculescu, critic de artă

Formaţia sa literară şi propensiunea pentru litera scrisă au facilitat înţelegerea complexă a semnului grafic şi deschiderea către practica scrierii cu pensula. Plecând de la rigorile scriiturii tradiţionale, Rodica Frenţiu a urmat, fără să-şi propună în mod explicit sau programatic, un demers de mare modernitate şi rafinament vizual. Lucrările expuse la Muzeul de Artă din Cluj (2002), într-o selecţie care reprezintă, din câte ştim, prima expoziţie de acest gen a vreunui artist român, vorbesc despre ceea ce înseamnă caligrafia – nu doar o scriitură frumoasă, stilizată, ci mai ales o modalitate de expresie. Există în aceste imagini un gestualism temperat, dublat de o intensă comprimare a semnului în tuş ce amintesc nu doar de tradiţia shodo, dar şi de formule plastice de mare actualitate, foarte prizate în spaţiul graficii contemporane.

Cristina Panaite, Ambasada Japoniei la Bucureşti

Pe lângă ineditul său în peisajul artistic românesc, expoziţia propusă de Rodica Frenţiu se constuituie într-un reper autentic pentru înţelegerea artei caligrafiei japoneze. În plus, prin lucrările sale de caligrafie, Rodica Frenţiu reuşeşte să îmbine într-o concepţie unitară toate felurile de scriere japoneză, de la cele mai vechi până la cele moderne (tensho, reisho, sōsho, kaisho, gyōsho), exprimându-le într-o desăvârşită varietate de tehnici. Această sinteză artistică permite reconstituirea unui breviar de forme şi expresii al esteticii caligrafiei japoneze, dezvăluind o artă, care, dincolo de rigurozitatea sa formală, se află într-o evoluţie permanentă.

Florina Ilis, scriitor

Realizate firesc, ca o respiraţie, în spiritul Zen al comuniunii desăvârşite cu natura, ca diagrame mişcătoare, de o pregnantă expresivitate, ale unei vieţi spirituale de o prodigioasă vitalitate, aceste caligrame, dedicate tuturor anotimpurilor sunt prezentate, printr-o selecţie semnificativă, în cea de a doua expoziţie personală (care se va deschide în acest an la Muzeul de Artă Cluj-Napoca şi la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti), manifestare pe care Rodica Frenţiu o dedică memoriei maestrului său, academicianul Yasutomi Nishizuka.

Dr. Livia Drăgoi, Directoul Muzeului de Artă Cluj-Napoca

Rodica Frentiu la “nunta” de diamant a imaginarului

 

“Fiecare artist isi salveaza forma si esenta, caci in ele are un capital nepretuit, care nu trebuie denaturat sau ambiguizat a l’improviste...”

( A.de Saint-Exupery, “Jurnal”, 1934-1940 )

 

Orice opera de arta ireductibila in demersul ei la altele presupune implicit prezenta unei anume “visage infatigable”-cum amintea Edgar Morin- capabila a genera revelatii printr-o modalitate ce-i este specifica.

Lucrarile Rodicai Frentiu( distins universitar, lector la Facultatea de Litere a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj, remarcabil exeget al spatiului rezervat literaturii romane vechi ), veritabil jurnal al memoriei afective-se inscriu de altfel in acest discurs persuasiv al “sedimentarii imaginii”( in sens barthesian ), fiind expresii unitare, privilegiate ale unui mod de a fi: acela al fertilizatoarei traditii a caligrafiei extrem-orientale.

Articulata in acest “dans” perpetuu al formelor arta sa dobandeste un relief singular, cu dominante virtuti analitice. Exista in stilistica ei o certa deschidere catre acea varsta tanara a luminii( de aici provenind intima sa afinitate cu faimoasele insemne kanji-chinezesti, arta geamana cu pictura, dar diferentiata ca amplitudine a mesajului); creatiile poseda acea nobila exemplaritate a puritatii. Ele reclama o perceptie acuta, permanenta a simbolului “activat”, asigurand relatia cu acel univers primordial al emotiei, atat de celebrat odinioara, de un Hokusai, in panzele sale( “siluetele” sale indelung stilizate poseda respiratia si nostalgia unui haiku de Matsuo Basho, atestand astfel influenta tusei monocrome : “Suvoiul amintirilor/ In priviri/ floarea de cires”). De aici si impresia de spontaneitate, de vitalitate a discursului imagistic.

In duelul ei cu “cercul” invadator al hartiei albe creatoarea pare a fi invingatoare; ideea triumfa depasind inutila dialectica a senzatiilor, cum o numea altadata un celebru “condotier” al ei, Ernesto Sabato. Materialitatea se disipa, fara constrangeri. Puterea de sugestie a imaginii devine coplesitoare. Ceea ce ramane in geografia plastica frentiana e o anume bucurie a timpului regasit, asociata cu o discretie ce tine de “plasma” personalitatii autoarei. Raportand-o la actualele tendinte de incifrare abuziva a sensurilor, aura de intimitate degajata de lucrarile sale nu e una a l “italienne, traversata de “eruptii” ale virulentei polemice sau doar sugerate subtil, in genul atator “jocuri ale tacerii” exersate de fidelii artei orientale a secolului al XVII-lea. Ea tine deopotriva de un simt al elaborarii structurii imaginilor, in acord cu asteptarea privitorului, cu (re)sursele lui de a “citi” semnele autorului.

Originalitatea are drepturi imprescriptibile, amintea in jurnalul sau autorul “Dejunului pe iarba”( E.Manet), iar ele sunt aparate de sensibilitatea Rodicai Frentiu.

Ea instituie o realitate de grad secund in relatia cu publicul, cu cei aflati dincolo de invizibila armura a gandului...

 

Armand Steriadi

 
   
   
 

Echilibru si armonie in opera Michaelei Craciun

Mariana Pogonici - Scene de viata

Viorel Hutu si arta mozaiculuI

Daniel Craciun si meditatiile sale asupra vietii

Iluminarile traumei sau "Poveste din pestera cu soare"

Mai multe...



      
 © Copyright 2004 Abc Soft Bucuresti srl. Site-ul este in constructie.