Autentificare | Creare cont | Contacti-ne
 
 
Diverse     Bibliofilie     Orologerie     Bijuterii     Argint     Sticla     Sculptura     Pictura     Icoane     Covoare     Mobilier    

 
Carmen Cretzu-Iacob
 
Pe FanArt sunt expuse
36 lucrari de
Carmen Cretzu-Iacob.
 
 

Auto-prezentare

Biografie

S-a nascut pe 2 martie 1957, la Bacau. Este eleva a profesorului Ilie Boca.

A absolvit Academia de Arta din Bucuresti, promotia 1994, sectia Arta Monumentala, profesor Viorel Grimalschi. Intre 1991-1992 urmeaza cursurile sectiei de Grafica a aceleiasi Academii, clasa profesor Victor Ciobanu. Intre 1994-1997 a fost asistent universitar la Academia de Arta din Bucuresti, sectia Pedagogia Artei.

Membra: Uniunea Artistilor Plastici din Romania; Asociatia Culturala "Arte Ba-Rocco", Milano; Asociatia Femeilor Creatoare din Arta Plastica, Romania; International Association of Art, Paris; Fundatia Axart, Iasi.

Site-urile artistului: www.matisse-artgallery-bucharest.ger.ro si

www.carmen-cretzu.ger.ro

e-mail: carmeniacob2009@yahoo.com si carmencretzu@yahoo.com

tel.: 0730-804536, 021-3128185

Adresa: str. Mircea Vulcanescu Nr. 87B, et. 1, ap. 1, sector 1, Bucureşti

Expozitii

EXPOZITII PERSONALE

2009 – octombrie Galeria Simeza, Bucuresti cu grupul 3G, Iasi

2009 - "Lumea ca un circ sau Apocalipsa sexuala 2009"(pictura):

aprilie 2009 - Galeria Cupola, Iasi; mai 2009 - Galeria 7 Pietre, P.-Neamt; iunie 2009 - Galeria Frunzetti, Bacau

2009 - Galeria Orizont, Bucureşti (pictura)

2007 - Galeria Simeza, Bucuresti (pictura)

2004 - "Satyr Icon", Galeria Orizont, Bucuresti (pictura)

2004 - "Scriptor si Punct", Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti (desen) - cu poetul Ioan Flora

2001- "Mutilarea artistului la tinerete", Clubul "Hanul cu Tei", Bucuresti (pictura, poezie&manuscris) - cu poeta Mariana Marin

2001 - Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti (desen)

1998 - "Muzeul Craciunelor", Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti (pictura&manuscris) - cu poetul Valentin Iacob

1997 - Centrul International de Cultura 'George Apostu', Bacau (pictura)

1997- Galeria Simeza, Bucuresti (pictura)

1996 - Teatrul National Bucuresti (pictura)

1994 S.O.S Atelier '35, Bucuresti (pictura)

1993 - Galeria Arta, Bacau (pictura)

1993 - Galeria Academiei de Arte Bucuresti (pictura)

1983 - Atheneum, Bacau (pictura pe sticla); 1983 - Bacau (pictura pe sticla); 1982 - Slanic-Moldova (pictura pe sticla); 1982 - Bacau (pictura pe sticla); 1976 - Bacau (desen)

EXPOZITII DE GRUP IN ROMANIA

2009 - Palatul Parlamentului, Bucureşti;

2008 - Palatul Banffy, Cluj

2001 – Galeria Apollo, Bucuresti;

2001 - Galeria ArtNetCafe "Amzei", Bucuresti;

1994 - Galeria Caminul Artei, Bucuresti;

1992 - "Sexul lui Mozart", Bucuresti; 1991 - Filocalia, Bucuresti;

1980 - Atheneum Bacau

EXPOZITII DE GRUP INTERNATIONALE

1995 – Olanda; 1994 – Elvetia; 1993 - Wiessbaden, Germania

SIMPOZIOANE INTERNATIONALE

2008 - Eforie Sud

PARTICIPARI

2001 - Salonul National; 1993-1994 Salonul Republican

1995-1996, 1998-2002 Salonul Municipal Bucuresti

1993-1994 Salonul Tineretului, Bucuresti

ARTA MONUMENTALA

2001 - Clubul "Vama Veche", Bucuresti

1999 - Casa Iacob (zgrafito), Bucuresti

1992-1993 Manastirea Burdujeni, Suceava

1991-1992 biserica Hirisesti, Novaci - Gorj

1988-1990 Castelul Lazarea – Harghita

1990 - Costinesti (zgrafito)

1983-1987 Biserica Precista Bacau

GRAFICA DE CARTE

2004 - Clownul lui Hrist, Valentin Iacob (Ed. Muzeului Literaturii Romane)

2002 - De la Piedras Negras la Nuevo Leon... balade mexicane, Stefania Cosovei (Ed. Aritmos)

2002 si 2000 - Traficant de melancolie si Cuvinte cu pasi de mercur ambele carti de poeme de Niculae Radulescu-Botica (Ed. Eminescu)

PREMII INTERNATIONALE

Mai 2009, MILANO: Marele Premiu pentru Artă

şi Premiul “Cel mai original artist”

(acordate de Primaria orasului Milano si Asociatia "Arte Ba-Rocco")

Lucrari de pictura in colectii particulare si muzee din Italia, Germania, Franta, Olanda, Anglia, SUA şi Emiratele Arabe Unite

La Milano: lucrare monumentală zgrafitto (in lucru)

1994, Corneliu Antim:

"Doua absolvente, din Un gest de sfidare a indolentei instiutionalizate. Sala de acest an, ale Academiei de Arta din Capitala, au avut nastrusnica idee de a organiza primul lor "show" expozitional in subsolul Galeriei "Orizont"... Un loc admirabil altfel, pentru orice tip de experiment artistic si expozitional al creatorilor de pana in 35 de ani. Vicii inca nedeslusite ale cladirii in care functioneaza galeriile in cauza provoaca sistematic in subsolul cladirii inundatii spectaculoase. De la o vreme acestea s-au intetit, drept pentru care sala "Atelier 35" a fost ca si abandonata. Aceste doua tinere artiste s-au decis sa ia taurul de coarne, cu un gest ce sfideaza sordidul situatiei, in termenii cei mai concreti. Asa ca au organizat in aceasta sala, aflata literalmente "sub ape" un fel de happening artistic, cum l-au numit oarecum impropriu cativa comentatori. Peretii, pana la cota de alerta a apelor!, au fost acoperiti de panourile pictate ale lui Carmen Cretzu, artista ambientalista care si-a adaptat intregul proiect pictural conditiilor din sala. In apa se oglindesc majestuoase compozitiile ceramice ale colegei sale. In ambianta generala, cu totul iesita din comun a acestei sali in deriva in chiar inima Bucurestiului, performanta celor doua tinere artiste depaseste sfera esteticului, intrand in cea a protestului civic. Mesajul lor de astazi, disperat si patetic, e adresat indolentei institutionalizate."

(O expozitie avertisment:S.O.S."Atelier 35", R.L., 16.07.94)



1994, Cornel Radu Constantinescu:

"La Galeria "Orizont" (in abatajul de la subsolul cladirii consacrat "Atelierului 35", deci tinerilor) expun doua absolvente ale Academiei de Arta, pictorita Carmen Cretzu si ceramista Catalina Dragulin. Inregistram doua debuturi mai mult decat promitatoare. Carmen Cretzu, cu vocatie si specializare de monumentalist, ne propune un ciclu de lucrari de mari dimensiuni, impresionante prin forta de expresie cromatica, tensiune a gestului, capacitate de a sustine si controla suprafete dificile... Dar totul, imaginati-va, sta aproape in apa (exact asa cum scriu, a-p-a) (…).”

(S.O.S - trecutul, S.O.S viitorul - Adevarul literar si artistic, iulie 1994)



(2001) Mariana Marin: "Carmen Cretzu este un plastician din gama vechilor expresionisti si a noilor turbulenti”.


O forta de expresie apropiata de razvratire (2004 Viorica Buica)

"Poeta a imaginii", astfel se auto-intitula intr-un interviu artista Carmen Cretu ale carei picturi, expuse pe parcursul lunii octombrie la galeria Orizont, dovedesc o forta de expresie apropiata de razvratire. Nimic din lirismul calm sau din estetismul gratuit ce sunt asociate, deseori pe nedrept, unei viziuni poetice a imaginii nu caracterizeaza insa pictura lui Carmen Cretu. Poezia, extravaganta si plina de vitalitate, socanta uneori, dar fascinanta in esenta se naste dintr-un imaginar tenebros ale carui concretizari plastice se afla la limita dintre suprarealism si neo-expresionism. Intr-o nota ironic-deconstructivista, artista isi numeste noua serie de lucrari "Satyr Icon", indreptand cu abilitate memoria privitorului catre universul carnavalesc al romanului lui Petronius. Cu explozii de culoare si cu un figurativ inedit, picturile reusesc sa redescopere in actualitate tocmai esenta Satyricon-ului, acel vid care ne ascunde in spatele teatralizarii, in spatele mastii dezvaluind viata ca un continuu balans intre teatrealitate si iluzie. Explorarea plastica la nivel formal a dat nastere unui repertoriu de figuri schematizate, amuzante si, in acelasi timp, infricosatoare, purtand dramatismul fecund al carnavalului. In ansamblu, gramatica interna a formelor, liniile contorsionate, tusele pastoase, dar mai ales discursul cromatic violent genereaza o atmosfera haotica. Tot acest univers caricatural, tetralizat la maximum, este insa atent construit si studiat, liniile in miscare, intrepatrunse, ascunse sau evidentiate prin culoare, producand un discurs anamorfic. Exista ceva nelinistitor in fiecare dintre lucrarile lui Carmen Cretu, zambetul de pe figurile de balci este unul incremenit, gesturile sunt disproportionate, unghiurile sunt surprinzatoare iar negrul se infiltreaza amenintator in fiecare structura, revenindu-i deseori sarcina de a contura siluetele. Dincolo de bogatia imagistica si cromatica, dezvoltand o intreaga retorica a plinului, a fecunditatii plastice - se ascunde vidul ce traduce conceptual moartea. Acesta este unul din motivele pentru care, in ciuda apropierii de un anumit tip de univers oniric, pictura lui Carmen Cretu se inscrie mai degraba in estetica expresionista, de care, de altfel o leaga si maniera de folosire a culorii sia tusei. Citat cultural si comentariu la o realitate imediata "icon"-urile lui Carmen Cretu dezvaluie o fascinanta retorica a mastii, penduland angoasant intre expresia veseliei (rasul) si cea a fricii (spasmul).

(SATYR ICON, Ziarul de duminica, 2004)


Un expresionism transant, plin de seva (2004, Horia Popp):

Credeti, oare, ca limba acestei lumi agresive trebuie tradusa pictural in culori la fel de violente? Sub titlul "Satyr Icon", la Orizont, Carmen Cretzu ne convinge ca da. Un expresionism transant, plin de seva. Care, chiar extrem de puternic fiind, plange totusi neconsolat pentru ca si-a pierdut neprihanirea.

(Horia Popp - Ziua, 28.10.04)


Neconformista, ca de obicei. Nu ne aflam in fata unei deformari a lumii reale ci in interiorul alteia - primitiva, salbatica, simbolica (2004, Constantin Stan):

La Galeriile Orizont si la Muzeul National al Literaturii Romane s-au petrecut, nu demult, doua manifestari ce trebuiau abordate impreuna din mai multe motive: primul ar fi cel vizibil imediat - Carmen Cretzu si Valentin Iacob si-au gandit expozitia si cartea de poezii ca pe o corespondenta artistica; al doilea - vernisajul si lansarea au iesit din tiparele obisnuite; al treilea - demersul lor suporta o discutie nuantata privind teritoriile artelor. Amanuntul - necunoscut probabil decat doar celor din afara spatiului - are si el importanta sa: cei doi sunt sot si sotie. Neconformista, ca de obicei, Carmen Cretzu si-a gandit vernisajul ca pe o adunare de amici - specialisti sau nu -, intrand direct in atmosfera noii sale viziuni, asadar fara obisnuitele speechuri, adesea lipsite de continut, prea generale, prea formaliste, ori prea tehnice. Ele nici nu reusesc sa ghideze privitorul nespecialist sau sa valideze artistic expozitia. Sarindu-se acest moment de rigiditate, s-a intrat incetul cu incetul in spatiul unei lumi contorsionate, realizata in culori tari (in influenta fauvista), cu o fluidizare a granitei uman - animal astfel incat amestecul, convietuirea,trecerea fiintelor dintr-un regn in altul ne aseaza pe un teritoriu al terifiantului. Nu ne aflam in fata unei deformari a lumii reale ci in interiorul alteia - primitiva, salbatica, simbolica. Ea poate fi lumea cosmarelor, a spasmelor care ne populeaza interiorul, subconstientul. Poate fi doar o simpla impresie, dar cum nu-mi propun o abordare tehnica a expozitiei, imi permit aceasta supozitie: in grupuri mai mari sau mai mici, vizitatorii expozitiei nu priveau direct tablourile expuse, vrand parca intai sa se obisnuiasca cu atmosfera din ele, lasandu-se pana la urma ei insisi priviti, studiati. Carmen a folosit spatiul salii extrem de bine: un perete dominant l-a aglomerat cu tablouri de aproximativ aceeasi dimensiune, rama langa rama, astfel incat compuneau un univers compact, fluid si amenintator; lateralele beneficiau de mai mult spatiu alb, cu numai cateva tablouri de dimensiuni mari in dreapta - din care te copleseau Adam si Eva - si altele mai mici care te obligau sa le privesti mai de aproape. Senzatia era de corabie ridicata de prova, vas al fantomelor, al stranietatii. Geamurile mari ale expozitiei (al patrulea perete) lasau sa se vada lumea de-afara, intr-o miscare lenta, fara sonor, poate la fel de fantomatica precum cea in care eram noi prinsi. Acest univers poate fi mai bine inteles de vom citi cartea lui Valentin Iacob, Clownul lui Hrist, pentru ca viziunile dominatoare exprimate pe panza isi afla corespondenta in cuvant. Din acest punct de vedere ii dau dreptate lui Ioan Buduca atunci cand spunea ca la o lansare de carte discursul critic este obturat de necunoasterea cartii de catre public. Iar in cazul volumului lui Valentin, erau absolut necesare lectura acestuia si vizionarea expozitiei lui Carmen. Clownul lui Hrist este o carte stranie din toate punctele de vedere. Ea este alcatuita intr-un evident dispret pentru impartirea didactica poezie - proza din: poeme, fragmente de jurnal, notatii, proze, subliniate in ideea lor de desenele lui Carmen. Aceasta alcatuire este explicata chiar de autor (…)Tonurile sunt violente, intr-un veritabil spirit avangardist, fragmentarismul fiind si el tot de aceeasi esenta pentru ca reprezinta flansa, revelatia scanteietoare ce nu mai asteapta constructia elaborata, ci exprimarea spontana, imediata. Efuziunile nostalgice sunt sugrumate rapid, desi intregul ne ofera o proba a tristetii profunde, tristetea gandului ca nu poate cuprinde deodata totul, tristetea departarii de Dumnezeu. In ciuda numeroaselor trimiteri, a limbajului ce se intinde pe o paleta impresionanta, de la cel matematic pana la cel imnic, psalmic sau "de strada", volumul lui Valentin Iacob se citeste cu profit ca literatura, nu ca text in cheie matematica sau biblica. Desi stiu ca nu se mai practica astfel de aprecieri, nu ma jenez sa spun ca este o carte frumoasa. In spatele frondei simti mereu o tandrete nesfarsita, de puritate sfasiata in mii de bucati (…)

Satyr Icon-ul lui Carmen Cretzu si Clownul lui Hrist al lui Valentin Iacob sunt gramatica trasformationala a artei. Adica o reusita deplina a trecerii cuvantului in imagine si a imaginii in cuvant, printr-un act generativ transformational, nu ilustrativ.

(CLOWNUL LUI HRIST CA SATYR ICON, Ziarul de duminica, 17.12.2004)



"Un registru al comicului pur si al grotescului benign - regeneratoare si benefice" (2004, Virginia Barbu):

Galeria "Orizont" a gazduit in luna octombrie expozitia de pictura "Satyr Icon" a artistei Carmen Creztu. Pictate dintr-o singura rasuflare, tablourile au o coerenta interioara din care s-a dezvoltat firesc o viziune de ansamblu concretizata in expozitie. Artista a concentrat majoritatea lucrarilor, de dimensiuni mai mici, pe un singur perete, "tapetandu-l" cu o iconografie umoristica de sigur impact vizual. Expozitia a produs un discurs de tipul "in imagine", procedeu magic primitiv pe care se bazeaza pictura murala veche, Judecatile de Apoi de pe exteriorul bisericilor din Moldova, "Guernica" lui Picasso si multe dintre ispravile simbolistilor si ale expresionistilor. Dubla experienta a artistei, in domeniul artei monumentale si in cel al graficii, a generat, la nivel tehnic si stilistic, o sinteza inedita. Sunt prezente atat siguranta lucrului pe suprafete mari si voluptatea intinderilor de culoare, cat si nervozitatea si finetea liniei. Vivacitatea cromaticii, datorata manierei proprii frescei de a aseza fugace uleiul pe panza, confera lucrarilor o dominanta vesela si reconfortanta. Animate cu multe personaje pline de verva greu de tinut in frau, compozitiile urmeaza scheme piramidale, centripete, ghidate de o tensiune baroca a formelor. "Satyr Icon"-ul lui Carmen Creztu, se inscrie intr-un registru al comicului pur si al grotescului benign, dinamizat de o retorica a "expresiei ca gest". Lumea zugravita de artista este o lume cuprinsa de agitatie pandemonica, o inflatie de omuleti certandu-se sau complotand intre ei si traind in buna intelegere cu dobitoacele. Simbolicele animale domestice, suportand hibridizari suprarealiste, cal-caine, pasare-peste, oaie-magar-melc, un animal putand fi orice, chiar si o culoare ("Roz de caine"), sunt uneori de sorginte populara, inspirate din icoanele pe sticla. Inocenta si tristetea animalelor din pictura crestina sunt, in astfel de combinatii, generatoare de comic absolut. Motivul mastii, al capetelor mari, gonflate in verde sau albastru, capata accente lirice si tragice in lucrari precum "Cavalerul de Peshte" sau "Pasariada". De cele mai multe ori insa, disproportia capetelor fata de trupurile firave, schitate in posturi dinamice, sugereaza rasturnarea, principiu umoristic in esenta. Intr-o lucrare precum "Cap de Verde" sarja expresionista e remarcabila in chipul infumurat si nepasator al "satirului", apucat de gat de masca verde a urii si a disperarii. Pictura satirica semnata Carmen Creztu, nelipsita de continuturi dramatice sau caustice, nu intentioneaza sa provoace un indigest rire vert, asa cum ne-au obisnuit contemporanii nostri, ci mai curand un ras benefic, regenerator.

(Viata Romaneasca nr. 11 - 12 2004)

"Satyr Icon" sau picture metafizica (2007, Gabriela Bidu)

SATYR ICON se intituleaza expozitia de pictura deschisa in aceste zile la Galeria SIMEZA. Autoarea, plasticiana Carmen Cretzu Iacob, cu doar cateva zile inaintea implinirii unei jumatati de veac de viata prezinta publicului un ciclu de creatii - aproape 30, de o aparte expresivitate atat a formelor cat si a cromaticii. Absolventa a Academiei Nationale de Arta Sectia Arta Monumentala, pictorita studiaza si grafica. De asemenea, timp de cativa ani a fost si asistenta universitara. Se pare ca toate aceste activitati i-au conferit abilitati remarcabile ale vocabularului plastic si in elaborarea compozitiei plastice. Lucrari cum ar fi Adam si Eva, Rechinul, Album de familie, Roz de caine, Pasariada sau Cu ochii deschisi ca sa fac doar o sumara enumerare reprezinta tot atatea metafore plastice elaborate, fara indoiala, de un ochi format cultural dublat de o buna cunoastere a tainelor meseriei. Carmen Cretzu folosindu-se de o diversitate de tensiuni cromatice si formale confera picturilor sale un caracter emblematic. Fiecare lucrare in parte si toate impreuna realizeaza un ciclu de subiecte si profunde meditatii asupra existentei care determina privitorul sa paraseasca expozitia cu o stare de spirit degajata de balastul vulgar al cotidianului - a 15-a expozitie personala a acestei artiste ne aduce in atentie o pictura metafizica de cea mai buna calitate pe care ar fi bine sa o vizitati.


(Cronica Romana - 22.02.07)


Intre forta dezlantuita a culorilor si linistea vitraliilor (2007, Valentin Iacob):

Hotarat lucru, in plastica, luna februarie a acestui an a stat sub zodia pictoritelor! Dupa expozitia Angelei Tomaselli, in a doua jumatate a lui faurar, inca o expozitie de marca a putut fi vizitata in Capitala, de data aceasta la galeria Simeza. Autoarea, pictorita Carmen Cretu, face parte din "noul val" al plasticii romanesti, o generatie de artisti afirmati mai ales dupa 1989. Ce e interesant dar si nedrept pentru acesti artisti, aflati acum toti in jurul varstei de 50 de ani, este ca, in afara cercurilor de arta si colectionarilor, ei sunt mai putin cunoscuti marelui public romanesc, decat generatia seniorilor - deja consolidata pana in 1990. Si asta, pentru ca tinerii extrem de valorosi ca Marcel Bunea, Laurentiu Mogosanu, Marilena Preda-Sanc sau Dup Darie - au trebuit sa se bata intai de toate cu haosul si saracia "rezervate" plasticienilor nostri dupa `90. In aceasta generatie a libertatii, exuberanta, exploziva, dar si usor tragica, Carmen Cretu face o figura aparte. Caci este o pictorita ce si-a "taiat" cu incapatanare destinul, uneori cu intorsaturi spectaculoase. In anii `80, desi plecata definitiv in Franta, artista decide sa revina, contrar curentului!, in tara - pentru ca, simtea ea, in strainatate se pierdea ca plastician. Intoarsa in Romania, a pictat cu ravna biserici, vreme de zece ani, pana in 1993, cand o artrita teribila ii inchide acest drum. In 1994, termina Arta monumentala la Academia de Belle-Arte bucuresteana, unde cativa ani este asistent universitar, dupa care decide sa se ocupe doar de pictura si icoane, ultimele facute cu nostalgia zugravului de biserici si cu o tehnica speciala, rafinata din cea a vechilor iconari din zona Bacaului, acolo unde artista s-a nascut. Si aceste cautari si stradanii s-au intrupat in numeroase si foarte bine primite expozitii in tara si strainatate - din Germania si Olanda, pana in Elvetia si Italia. Astfel incat, in aceasta expozitie de la Simeza - una aniversara, caci a fost deschisa cu putin inainte ca artista sa implineasca 50 de ani -, Carmen Cretu a aparut in plina pofta de culoare si inventie. Caci de pe peretii galeriei au parut ca explodeaza, ajungand prin geamurile mari de sticla pana in strada, forta culorilor si intensitatea aproape halucinanta a unor tablouri cu forme deviate si aparitii amalgamate si stranii. Figuri ce pareau coborate dintr-o Apocalipsa, si crunta, si hazlie, amintindu-ne si de arta pictorilor de biserici, pe care artista n-a tradat-o niciodata. Erau frize, crampeie de Judecati de Apoi, cu un bestiar de chipuri omenesti cu ochi mariti si tristi, suferinzi, niste chipuri deformate expresionist, ce invadau, nelinistitoare si nevrotice, aproape tot spatiul tablourilor, amestecate cu sugerari ori cu forme inventate de animale: pasari, caini, pesti - toate pictate intr-o maniera inselator naiva. Iar universul acesta colorat si navalnic, spatiul in avalansa al picturilor artistei, era creat de o forta a expresiei pe care nu o au multi - o energie care, chiar in clipa cand iti dadea impresia ca e necontrolata, de fapt te domina. Iar daca o intrebi pe Carmen Cretu cum de picteza astfel, ea spune simplu ca asa s-a trezit de copil, nu avea nici o regula in culoare, ba, odata, pe cand era eleva la Bacau, la Liceul de Arta, a fost scoasa in fata careului pentru ca punea rosu langa verde!! Dar cea mai sigura explicatie - crede ea - e ca are suflet de moldovean, suflet cald si colorat... De unde si aceste picturi ca niste oglinzi ale inimii, maritoare. Aratand cu tragism, dar si cu tandrete si indrazneala - chiar viata noastra, cea de toate zilele. Si care au facut din expozitia Carmen Cretu de la Simeza un deosebit succes de public si critica.

(Formula AS nr. 758, 2007)


2002, Ion Stratan:

"Farmecul acestei carti de balalade vine din muzica vietii si a mortii peste care se suprapune caligrafia desenelor realizate de pictorita Carmen Cretzu. O carte spectacol in care distanta de la imagie la poezie creeaza tensiunea unei cantina in care se canta si se picteaza cu pistoalele pe masa. Carmen Cretzu a intuit nervozitatea tandra a unei lumi de demult. Viata pare privita de la inaltimea tejghelei si 'induplecata' de la soldul unde se poarta revolverul Colt 45..." (“Balade mexicane…" de Stefania Cosovei)

2001, Traian T. Cosovei:

"'Clownul lui Hrist' este o carte plina de profunzime (...). Cu o linie grafica inconfundabila, pictorita Carmen Cretu da relieful unei stari de spirit. Un algoritm imagistic tragic, o ecuatie cu doua necunoscute: fragilitea dura a artistului plastic si metafora existentiala a poetului. Un cuplu ce da substanta unei aparitii editoriale de exceptie".

"Verva imaginativa a unui monumentalism care se trateaza", Valentin Ciuca - 06.05.09, Galeria 7 Pietre, Piatra Neamt

Expozitia de fata este o expozitie eveniment. Spectacolul ei nu tine de teatralitatea montajului si a unei recuzite expresioniste, ci este palpitul vital, cateodata insigurat, cateodata exultant, al unui artist care priveste lumea mai aproape de spiritul "Strigatului" lui Munch: citarea ironica, vituperanta chiar, a unei lumi a puritatii copilului, a zonei in care se intalneste adesea, fiinta umana cu propria sa masca, cu un Eu deformat - un Eu care este nu atat un alterego ci o alterare a curatiei eului profund.

Pe cand dezlantuirea cromatica este a unei coloriste plina de vivacitate. Culorile, contrastante in aparenta dar complementare in esenta, devin armonice. Raporturile de culoare sunt atat de transante si puternice incat zonele care ar sugera nostalgii posibile sau melancolii netratate - au o forta de comunicare ce nu lasa pe nimeni indiferent. Evident ca lumea care tresalta din aceste tablouri nu este o lume ideala. Nu este o lume in care ne-am dori neaparat sa traim, sa devenim proprietarii cu acte in regula ai acestui univers. Dar el exista in masura in care un creator a putut sa-l imagineze. (…) Dar ai impresia ca toate aceste personaje sunt predispuse congenital catre dimensiunea acestei eliberari prin joc. Pentru ca jocul este o forma de a comunica serios ceva ce altfel ar putea fi obturat. Si Carmen Cretzu vinbe cu un firesc al imaginarului, al capacitatii de a-ti asuma o alta lume, o lume paralela cu lumea reala si in care tu insuti esti si creatorul si beneficiarul in primul rand, al acestei forme de eliberare. Este un fel de terapie prin ruperea zagazurilor. In aceasta expozitie simt verva imaginativa a unui monumentalism care se trateaza. Pentru ca daca am face o relatie imediata intre marile panouri, vitraliile si toate pe cele care Carmen Cretzu le face, iata, pictura vine cu o forma de tandrete aproape, in raport cu rigorile, deseori canonice. Daca faci pictura murala religioasa intri in erminiile bizantine in mod obligatoriu. Ori aici este si un spatiu de joc si defulare.

Sa vorbim si despre mastile din aceste tablouri. Personajele au o identitate dar care este o identitate de nivelul al doilea. Nu e identitatea autobiografica, de autoportret al autorului, ci este o identitate care se inventeaza pe masura ce suprafata intr-un fel, pornind de la o simpla tusa, cere alte si alte relatii. Va aduceti aminte ca unul din cei mai moderni artisti ai secolului al XX-lea, Hans Hartung spunea ca cel mai dificil lucru pentru un pictor este sa traga prima tusa: prima tusa cere pe a doua si cele doua obligatoriu o determina pe a treia; trebuie sa ai puterea intelectuala si spirituala sa intri in acest joc al propriilor fantasme si sa obiectivezi subiectivitatea. Sigur, unele personaje stilizate imi aduc aminte si de imagini venite cumva dinspre Piliuta, "Clovnii" lui Piliuta. Dar "Carutele cu Paiate", copiii batrani si batranii tratati ca in zonele infantile, reusesc sa mentina o anumita tensiune si mai important, au capacitatea de a produce surpriza! E aici ceva ce te scoate din banalitatea formelor deja vu, deja conu; intram in altceva, intr-o propunere care ne schimba cateodata comportamentul si obisnuintele culturale. Experienta noastra culturala intra intr-un alt orizont, al fictionalului. Toate mastile acestea, eu am impresia ca le-am vazut si parca le descopar acum, pentru prima oara - aceasta apropiere uneori, chiar de zona monstruosului, a caricaturii, a sarjei, pana la pamflet... Unele sunt aproape niste pamflete grafice, in care iti poti permite libertati pe care in alte ocazii nu le poti folosi.

Aceasta lume este a unui monstruos care nu determina reactii de respingere, de crispare. Ci au dimpotriva, prin culoare (pentru ca pana la urma culoarea le aduna pe toate si modul in care pagineaza desenul, lejer si spontan) lumea aceasta reuseste sa devina nu atat suportabila, cat un soi de ipoteza - o ipoteza pentru largirea permanentului mister. Asadar intre joaca de dimensiune ludica, intre aceasta speranta ca poti largi orizontul cunoasterii prin aceasta experienta, asociate cu o manualitate dezinvolta, cu spontaneitate, cu un farmec inventiv, toate imaginile au o capacitate de inventie in ele insele, incat cred ca, daca iesim din manipularile tabuurilor cunoscute, ne putem simti cu adevarat liberi si sa ne asumam, aceste aventuri ale imaginii lui Carmen Cretzu. (…) Cu d-na Carmen Cretzu Iacob incerc bucuria intalnirii cu un artist care merita tot interesul.Aceasta expozitie este o expresie a libertatii nemijlocite si in acelasi timp a bucuriei de a impinge mai departe cunoasterea de tip intelectiv si afectiv astfel incat, am sentimentul ca vorbim de curente si le inscriem cam fixist in anumite perioade. Dar acestea sunt stari, nu perioade. Asa ca in fata acestei expozitii eveniment, nu pot decat sa exclam: Garda moare dar nu se preda! Arta nu va muri niciodata!

"Rad ca sa nu plang", Carmen MIHALACHE - Ateneu, Bacau

Carmen Cretzu-Iacob e bacauanca si nu uita de unde a plecat, chiar daca acum a ajuns destul de departe de locul de bastina. Departe geografic, ea stand acum in Capitala, dar si prin realizarile profesionale din mai multe domenii, pictura, grafica de carte, lucrari de arta monumentala. Fire pasionala, extrem de dinamica, ea are la activ numeroase expozitii de autor si de grup, recent intorcandu-se de la Milano, unde a avut mult succes cu o personala de exceptie, obtinand doua distinctii importante din partea municipalitatii si a Asociatiei "Arte Ba-Rocco": Marele Premiu pentru Arta si Premiul pentru cel mai original artist. Dupa un ocol mai amplu cu noua ei expozitie (care a fost deschisa la Iasi si la Piatra Neamt) intitulata "Lumea ca un circ" si "Apocalipsa sexuala 2009", artista a revenit la Bacau, Galeria "Frunzetti" gazduindu-i, in aceasta perioada, lucrarile. Si va asigur ca e o expozitie pe care trebuie sa o vedeti, un "must have". Pentru ca e foarte vie, de o actualitate atatatoare. E o satira a balciului in care vietuim, impotmolindu-ne, a spectacolului grotesc, cel mai adesea, in care ne lasam prinsi. Spirit plin de neastampar, Carmen Cretzu-Iacob, careia indiferenta ii este straina, structural, reactioneaza energic si fixeaza, cu ochi necrutator, aspecte si ipostaze caricaturale, deformand copios imaginea. Astfel ca lucrarile ei, de o acuta pregnanta expresiva te urmaresc, te pun la treaba, dandu-ti de gandit. Pentru ca sunt niste alegorii pline de miez ale conditiei umane si ale comediei ei. Artista construieste, cu verva, cu enorm apetit ludic, un amplu pamflet in imagini, "povestind" cam ce se petrece intr-o lume uratita, vulgara, meschina, abrutizata, insensibila la frumos, stapanita de senzatii periferice. Prea mult sex si prea putina dragoste, ipocrizie, duplicitate, compromis, degringolada morala, spectaculos facil, divertisment ieftin, tabloidizarea vietii, astea sunt doar cateva dintre pacatele lumii in care ne invartim. Surprinse pe panza intr-o desfasurare de forme grotesti si in culori tari, puse, uneori, direct din tub, cu forta teribila de impact. Carmen Cretzu-Iacob are ceea ce se numeste vana, si e un tip de artist care ia atitudine, denuntand prostia si lasitatea din sufletele noastre. Pentru ca suntem cu totii cuprinsi in acest circ al lumii, pe care ea il priveste cu o veselie trista. Rad ca sa nu plang, spunea un vestit comediograf. De tot frumoase, teatrale sunt apoi lucrarile din ciclul "Caruta cu paiate". Arlechini cu priviri pierdute in departare, clovni, menestreli, colombine, jongleuri, personaje si masti cunoscute ale commediei dell'arte defileaza prin fata noastra cu un aer melancolic. Cred ca lucrarile acestea dezvaluie mult din sufletul artistei, din adevarul unei fiinte care nu a renuntat, in adancul ei, la cautarea poeziei si a tandretii. E de ajuns sa-i vezi autoportretele pline de umor, in care isi autopastiseaza desenele de copil, ca sa intelegi ca refugiul ei, paradisul pierdut, a ramas taramul copilariei nevinovate.

 

Carmen Cretzu-Iacob – privirea prin “fereastra” tabloului

   Polivalenta si exuberanta artista Carmen Cretzu-Iacob se integreaza in noul val al plasticii romanesti – ca o voce distincta, intr-o generatie afirmata mai ales dupa ’89, in acel climat al libertatii, deschis experimentelor si altor reconstructii mai mult sau mai putin viabile estetic.

   Purtand cu sine indicibile gene bacoviene, fosta eleva a profesorului Ilie Boca si a lui Viorel Grimalschi, nu avea cum sa accepte captivitatea unei singure expresii culturale. De fapt, creatoarea s-a “risipit” cu egala maiestrie si rabdare in variile compartimente ale artelor: de la pictura si grafica de carte, la vitraliile si pictura ecleziastica. Timp de un deceniu s-a daruit fara false menajamente, altarului, pictand cu ravna si har, lacasuri ale Domnului (la Suceava, Bacau si Gorj). Dupa aceasta fasta perioada a anilor ’70-’80, a absolvit in 1994 Arta monumentala la Academia de Arta bucuresteana, unde vreme de cativa ani a fost asistent universitar, dupa care se va dedica numai lumii picturii si icoanelor, acestea din urma realizate cu mestesugul zugravului de altadata, si cu o tehnica speciala, ivita din cea a vechilor iconari moldavi, din stirpea carora provine.

   Recenta expozitie de la Simeza (alaturi de membrii 3Grupului iesean, format din Felix Aftene, Gabriela Drinceanu si Zamfira Birzu) demonstreaza inepuizabila putere de seductie a imaginii si culorii acestei autoare. Ea se distinge prin forta culorilor si deosebita intensitate a unor panze cu forme deviate si aparitii descinse dintr-un fel de Apocalipsa cum figuris. Sunt fragmente, farame de existenta, desprinse dintr-o biblica Judecata de Apoi, purtand revelatoare amprente goyesti (v. Ciobanas apocaliptic sau Cainii negri ai iubirii).

   Aici, in aceste subterane ale omenescului, Carmen Cretzu se confrunta cu vocile abisului, cu stari halucinante si o avalansa de chipuri bizare care par coborate dintr-un bestiar medieval. Iar universul acesta (cu forme si zamisliri stranii de animale: pasari, caini si pesti) este nascut de o putere a expresiei si o inteligenta a asociatiei narative, putin intalnita in plastica autohtona.

   Activitatea artistei Carmen Cretzu-Iacob depaseste sfera esteticului, a experimentului si intra in cea a parabolei, cu accente urmuziane-ubu-esti (a la Jarry)

   Carmen Cretzu-Iacob priveste lumea si patimile ei printr-un varf de con, iar acest varf este insasi tabloul.

 

                                                                      ***

 

   Tocmai acest tablou o introduce – pe nesimtite – in intimitatea vietii si opiniilor personajelor sale (mai ales cele feminine, de la Regina dionisiaca si Hermes si Hermiona la Doamna Bovary).

   Duhul ei atotscrutator ii descopera tainele si-i dezvaluie, cu fervoare si migala de calugar benedictin, infinitele ei reverberatii…

   Pentru Carmen Cretzu-Iacob tabloul este o fereastra. Imaginea iese din cadrele sale fizice si le lumineaza. Prin culoare, ea incepe sa vorbeasca cu celalalt. Il cucereste prin amploarea si “imponderabilul” ei. Imaginea nu mai este decat pretext pentru lumina si reflexivitate.

   Un sambure de poveste, invelit in memoria afectiva “armura” unei imprevizibile sensibitati creatoare.

 

Galeria Fanart – noiembrie 2009

 
   
   
 

Echilibru si armonie in opera Michaelei Craciun

Mariana Pogonici - Scene de viata

Viorel Hutu si arta mozaiculuI

Daniel Craciun si meditatiile sale asupra vietii

Iluminarile traumei sau "Poveste din pestera cu soare"

Mai multe...



      
 © Copyright 2004 Abc Soft Bucuresti srl. Site-ul este in constructie.