Autentificare | Creare cont | Contacti-ne
 
 
Diverse     Bibliofilie     Orologerie     Bijuterii     Argint     Sticla     Sculptura     Pictura     Icoane     Covoare     Mobilier    

 
Gabriela Ricsan
 
Pe FanArt sunt expuse
79 lucrari de
Gabriela Ricsan.
 
 

Auto-prezentare

Biografie

Nascuta in Sibiu la 25-02-1951

Domiciliata in Bucuresti sector 6.
Telefon: 021/7465584 0722967867

Gabriela RICSAN pe YouTube:

E-mail: gabi.ricsan@gmail.com
gabiaricsan@gmail.com , ricsan_gabriela@yahoo.com

STUDII
1958-1962 Scoala generala la Sibiu
1962-1966 Scoala generala de Arte Plastice-Brasov
1966-1970 Liceul de Arte Plastice-Brasov
1970-1974 Institutul de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu”, sectia scenografie

EXPERIENTA PROFESIONALA
30 de ani de profesare in domeniul scenografiei in film si teatru, unde a participat la realizarea decorurilor si/sau costumelor a peste 30 filme si spectacole de teatru.
Premiul pentru costume la Festivalul de la MILANO-2003
Membru UCIN, UNITER si U.A.P.

Expozitii

Personale

1983 Expozitie personala de scenografie la Teatrul,, L,S.Bulandra “
1985 Expozitie personala de vestimentatie, laTeatrul Foarte Mic
1986 Expozitie personala de scenografie si Vestimentatie --sala,,Eforie”

1993 Expozite personala de grafica si guase - sala ,,Caminul Artei”

2003 Expozitie personala de pictura – sala,,Caminul Artei”
2004 Expozitie personala de pictura – sala,,Galeria Galateea”
2004 Expozitie personala de pictura –Galeria ,,Orizont ,,N

2005 Expozitie personala de pictura –la Teatrul de Comedie
2005 Expozitie personala de pictura simultan la Galeria,,Simeza” si la E.C.S.
2006 Expozitie personala de pictura – Galeria ,,Orizont”
2006 Expozitie personala de pictura la ,,Bucharest Financial Plazza”
2007 Expozitie personala de pictura Galeria ,,Simeza”
2008 Expozitie personala de pictura_Galeria ,,TC Galery”
2008 Expozitie personala de pictura Galeria ,,Galateea”

2009 Expozitie personala de pictura Galeria,,Art for spirit”

2010 Expozitie personala de pictura Galeria ,,Art for spirit”
2011 Expozitie personala de pictura ,,Madrigale Frumosului’’ la Galeria Regala-CASINO Sinaia

De grup

1975 Participare la Quadrienala de scenografie de la Praga
1974 -1992 Participari laTrienalele de Scenografie-Bucuresti

1994 Expozitie de grup - pictura- sala ,,Caminul Artei”
1994 Expozitie de grup - sala,,Galeriile Orizont”

2006 Expozitie de grup - pictura la Timisoara

2008 Targul de pictura de la Word Trade Plazza
2009 Bienala artelor CEZAR IVANESCU Galati - participare
2009 Expozitie de grup - pictura cu ocazia Festivalului George Enescu la Atheneul Roman

2010 Expozitie de grup ,,Flori in pictura romaneasca” Galeria Constantin Piliuta
2011 Participare la Salonul de Arte Plastice ,,Atitudini Contemporane” editia a 4 a

2011 Epozitie de grup ,,Lumina si har” la Galeria Elite Prof Art

Mentionata in 1986 in volumul,,1234 cineasti romani”de Cristina Corciovescu si Bujor Nedelcovici.
Citata in anuarul ,,WHO`S WHO” publicat in limba romana
Citata in ,,Dictionarul cinematografic al artelor romanesti” de G.Modorcea-Edit.Tibo.2005
Citata in,,Dictionarul filmului romanesc de fictiune”de G.Modorcea -Edit.,,Cartea romaneasca”2004

Lucrari de pictura prezente in colectii particulare din tara si din : S.U.A, Olanda, Franta, Anglia, Italia, Elvetia, Belgia, Brazilia, Venezuela, Sudan, Japonia

"IN CAUTAREA ARMONIILOR PRIMORDIALE" de Corneliu OSTAHIE

Având în vedere faptul că vine din lumea filmului (a semnat decorurile şi costumele a numeroase pelicule artistice de lung metraj, colaborând cu regizori renumiţi), cea mai simplă modalitate de a o caracteriza pe pictoriţa Gabriela Ricşan ar fi aceea de a o considera un artist care, nereuşind să scape de limbajul şi de rigorile compoziţionale ale scenografiei, încearcă să le adapteze la un nou mod de exprimare, cu rezultate care fac o trimitere constantă, adesea redundantă, la precedentele propriei creaţii. Rezultă din acest mod de abordare un anumit reproş implicit, strecurat insidios în comentariile unor cronicari care, altminteri, au avut doar cuvinte de laudă referitoare la pictura sa de şevalet.
Nu voi face nici eu excepţie de la acest loc comun ce însoţeşte reflectarea critică a pânzelor semnate de Gabriela Ricşan. Într-adevăr, în cele mai multe dintre lucrările sale avem de a face cu „aranjamente” scenografice, cu mici universuri decorative, construite cu o grijă aproape obsesivă pentru acurateţe, care, chiar dacă sunt inspirate din realitatea imediată, tind să se îndepărteze de aceasta într-un mod ce evocă mai degrabă seducţia idealizării datului vizual (de unde şi o notă discretă de calofilie), decât intenţia de a-i valorifica sugestiile în compoziţii dictate de sintaxa imprevizibilă a imaginaţiei. Diferenţa dintre ceea ce s-a spus deja şi punctul meu de vedere constă în faptul că eu nu numai că nu găsesc nimic nelalocul său în această formulă stilistică, ba dimpotrivă, cred că originalitatea picturii doamnei Ricşan provine tocmai din utilizarea ei firească, fără complexe inutile şi fără încercarea de a o prezenta drept altceva decât este.
Dar, independent de faptul că a practicat scenografia timp de trei decenii sau de orice alt aspect referitor la modul de constituire a viziunii sale estetice, ca urmare a integrării datelor esenţiale ale propriei experienţe profesionale, trebuie spus că artista însăşi este o persoană specială care se raportează la tot ceea ce se află ori se întâmplă în preajma sa într-o manieră mediată, din care nu lipsesc tendinţele retractile specifice unei sensibilităţi marcate de fragilitate, dar nici elanurile romantice menite să compenseze, în plan psihologic, această vulnerabilitate funciară. Aş spune, deci, că în cazul Gabrielei Ricşan, a funcţionat o anumită predestinare în ceea ce priveşte coagularea unui stil pictural „condamnat” să oscileze, mereu indecis, între figurativul cvasinaturalist şi cel suprarealist, în sensul în care raţiunea de a exista a acestuia nu a fost şi nu este nici aceea de a recompune imaginea purificată a realului, epurând orice element inestetic, nici cea în care prioritară este satisfacerea vanităţii pseudodemiurgice a fanteziei, ci făurirea de lumi protectoare, aflate adesea la limita unei artificialităţi pregnant expresive, în interiorul cărora eul traumatizat de contactele cu lumea maculată din jur să se poată refugia la nevoie.
Rezultatele acestui fel de a fi şi de a crea se simt peste tot în pictura Gabrielei Ricşan: în paleta voit optimistă, dominată de galben şi roşu; în folosirea procedeului degradării în înălţime a unor culori spectrale (a verdelui, în special), artificiu graţie căruia se obţine, pe alocuri, o luminozitate specifică butaforiilor feerice; în utilizarea efectelor de tip pointilist, cu scopul de a anima fundalurile; în apelarea la prim-planuri ostentativ subliniate; în manipularea perspectivei prin modularea savantă a tentelor plate etc. Ca să nu mai vorbim de subiectele lucrărilor, care te duc mereu cu gândul la căutarea nostalgică a armoniilor primordiale: câmpuri nesfârşite pline cu maci înfloriţi, chipuri angelice de copii, oraşe cu arhitecturi majestuoase, „etirate” parcă prin vârtejurile transparente ale unor halouri celeste care încearcă să le înalţe în tării, în pofida greutăţii lor colosale, arămuri (ibrice, tăvi, narghilele etc.) evocatoare de ritualuri ale practicării unor vicii delicioase, arabescuri şi fantezii decorative îndemnând la moliciune şi visare... O uşoară aplecare spre exotism (a se vedea portretele de copii africani şi unele elemente de peisaj integrate în anumite compoziţii cu caracter mai complex) vine să întregească şi să susţină viziunea nonconvenţională, evaziv-poetică şi terapeutic-edulcorată din care derivă adevăratele note de originalitate ale acestui stil pictural.
Aşadar, privită cu atenţie şi cu intenţia sinceră de a înţelege mecanismul mental şi afectiv care o generează, arta Gabrielei Ricşan este în măsură să ne ofere, pe lângă încântarea vizuală rezultată spontan din structura ei decorativă absolut evidentă, posibilităţi nebănuite de a pătrunde în lumi fascinante, a căror frumuseţe binefăcătoare poate fi sporită de propriile noastre aspiraţii spre perfecţiune.
(decembrie 2008)

Corneliu OSTAHIE - "Artisti, ateliere, galerii (Ghid facultativ de incantat privirea) Ed. KARTA-GRAPHIC 2009 pag. 207-210.

"ARTA DE A EVITA CLISEELE" de Grid Modorcea

Cine merge zilele acestea la galeria „Galateea” de pe Calea Victoriei are şansa să se întâlnească cu pictura Gabrielei Ricşan, o artistă care vine din lumea filmului, care a semnat decorurile şi costumele la numeroase filme româneşti şi străine, cum ar fi filmele lui Iulian Mihu, în frunte cu acea minune numită Lumina palidă a durerii. De aceea, pictura ei are o fascinantă filmicitate. Are forţă vizuală şi decorativă. Fiecare tablou de-al ei este o plăcere cromatică, o pată de culoare luminoasă pe care ai vrea s-o ai în casă, să-ţi schimbe atmosfera interiorului. Multe tablouri sunt compoziţii cinematografice, precum pânza în care vedem în fundal Domul din Milano, iar în prim-plan chipul unei fete, cu trăsături de madonă, care mănâncă un măr, cuţitul şi feliile din el stând pe pervazul unei ferestre. Spui că este un tablou renascentist, dar altfel, evitând printr-o anumită relaţie spaţială trimiterea la vreun model. Este o compoziţie pur cinematografică. Sau imaginea unei biserici veneţiene, de pe Canal Grande, tablou care are în prim plan un mănuchi de flori albastre. Acest raport dintre centru şi margine se află în mai toate tablourile, chiar şi în naturile statice, unde există mai multe obiecte de prim-plan, unul mai seducător decât altul. Aşa aceeaşi relaţie se remarcă şi în seria de femei galante, pe care am putea-o numi botticelliană, dacă n-ar fi altcum, ca şi seria numită Veneţia, care arată precum decorurile pentru un film cu acest subiect, dar care încă nu s-a făcut. Evident, Gabriela Ricşan practică o pictură-spectacol, o pictură viu colorată care are şi nu are atingere cu vreun model, care ştie să evite subtil clişeele, o pictură ca un soare înşelător, cum ar spune Nikita Mihalkov. Ea seamănă şi nu seamănă cu ceva consacrat, e deja vu şi totuşi e altceva, deşi nu radical diferit, căci noutatea apare la o sută de ani o dată. Altfel spus, pictura sa are o natură pe care Platon a numit-o fidela infidelitate. Să nu uităm că artista e versată, a colaborat la peste 30 de filme, la care a semnat, cum am spus, decorurile şi costumele, filme pe care le-am enumerat cu ocazia expoziţiei precedente, pe care a avut-o la galeria „Simeza”. Şi atunci remarcam, într-un articol cu titlul Pictura ca o ikebana, filmicitatea tablourilor sale, fapt care se vede prin formele spectaculare imprimate fiecărei pânze, prin suitele lor tematice, prin tripticuri şi serii picturale, prin vizualitatea deosebit de pitorească, în care dominante sunt desenul, grafia tablourilor, a contururilor clare, distincte, dar şi prin compoziţiile extrem de rafinate, ca nişte broderii de lux, amintind izbitor de tehnica florală a japonezilor numită ikebana. Ziceam că ceea ce impresionează în pictura Gabrielei Ricşan este tocmai talentul său de ikebana. Şi acest fapt se vede nu numai în seriile florale, dar şi în seria de naturi moarte, unde, cred eu, stă valoarea non-comercială a creaţiei sale. Aş spune că aceste „naturi” sunt adevărate capodopere, cum este seria care are în prim-plan varza, căreia acum îi adaugă într-un tablou şi o funie de ceapă. Armoniile de verde, mov, gri sau galben copleşesc privirea. Sau seria de „naturi” cu antichităţi, care par pictate în plain-air. Acest talent mimetic special, o face să semene şi să nu semene cu ikebana, să fie al-său-altceva, cum ar spune Hegel. Originale sunt şi cele două tablouri cu păsări, amintind de graiul primordial al Edenului, dar mai ales portretele, ca fata blondă pe fond cărămiziu (păcat că tablourile nu au titluri, adică sunt într-un fel neterminate lingvistic), ca seria de capete de copii, armonizate în grupuri de câte trei, ca şi grupul de arlechini sau cel de dansatoare, fără să aducă cu maniera de exprimare a lui Degas, devenită deja un clişeu. Şi nu numai în pictura românească. Este uluitoare grija pentru detaliu, pentru filigran, har feminin îndeobşte. Mergeţi la acest spectacol, unde vă veţi întâlni cu o blândeţe fascinantă a culorilor, cu o stare cromatică meditativă, cu o armonie plastică de o rară fineţe sau cu contraste nabiste, precum roşul pe galben din tabloul celor două femei longeline, contraste cărora li se conferă o tendinţă spre abstractizare. Aşadar, pecetea inconfundabilă a picturii Gabrielei Ricşan stă în ceea ce aş numi romantism decorativ, în arta de a evita clişeele, în expresivitatea atractivă a culorilor şi în compoziţiile ikebaniste, de mare armonie şi frumuseţe, cum sunt câmpurile de maci şi alte compoziţii florale, care iar evită clişeul apropierii de Van Gogh. La fel şi peisajele de toamnă, care fentează apropierea de Andreescu. De altfel, întreaga expoziţie emană o atmosferă de sărbătoare recognoscibilă, datorită luminozităţii acestei picturi, dominate de auriu şi roşu, de parcă ai mai fost în această lume, ai recunoaşte-o şi totuşi nu, este alta, ca o fata morgana. Privitorul se oglindeşte în ea ca într-o realitate paralelă. E ca o evadare în artifex. Ideal este să ai în casă un asemenea colţ pictural, care emană linişte, bucurie şi tot ceea ce este etern în sufletul uman, ceea ce fiecare aspiră să aibă, un vânt de libertate într-o seninătate romantică, să te simţi de parcă te-ai cufunda în decorul unor infinite câmpuri de maci, a unor molatece peisaje de toamnă, brăzdate de lumina unui soare înşelător.
de GRID MODORCEA in Cronică plastică ziarul TRICOLORUL la 17.11.08


"TEST DE ANDURANTA LA MACI - Gabriela Ricsan, pictura, Galeria Galateea" de Sebastian Amza

Pe o ploaie nevrotica de toamna, ce l-ar fi facut pana si pe Bacovia invidios, era normal ca, intrand la Galateea, sa constati la un moment dat ca macii Gabrielei Ricsan* si-au pierdut culoarea traditionala si au capatat o paloare vinetie in obraji. Mai intai de toate, trebuie spus insa ca artista are ce are cu macii. Sunt peste tot. Unde te intorci, unde te uiti, dai peste ei. Parca se invarte intr-o lume a papaveraceelor. Macul semnifica atat caldura senzuala a soarelui de vara, cat si pierderea de sine, narcoza (deh, samanta!). Asa cum stim, zeitei Demeter i se daruieste un mac, ceea ce reprezinta puterea somnului, neantul (chiar si provizoriu!). Campurile de maci acopera de multe ori mormintele eroilor care cer sa nu fie lasati uitarii. O forma de terapie a memoriei. De asemenea, curios, exista in spatiul lingvistic slav o expresie, "a ramane in mac", adica "a ramane fata batrana". Macii Gabrielei Ricsan au o densitate tenace. Sunt pretutindeni. Campuri intregi, cand linistite, cand involburate, sunt patate de sangele lor. Uneori, innobilati de un pic de exotism, ca de pilda in tabloul in care o copila negresa s-a ratacit prin lanul de grau. Alteori, insa, din cauze obscure, macii nu mai sunt rosii. Sunt cadaverici. Sepulcrali. Vinetii, cum spuneam. Si artista ii descopera fie in fata unui oras italian decadent (parca o Venetie, cumva!), fie intr-o noapte de-a noastra, sinistra si glaciala, itindu-se in fata unei Luni uriase. Mai lipseau capul de lup sau umbra vampirului liliachiu(!). Sunt insa alte lucrari in care artista se mai si odihneste. Peisaje manieriste, portrete cu efluvii renascentiste, naturi moarte, vase cu flori. Dar, acestea sunt doar dexteritati. Fiindca singurul strajer al fanteziei sale este macul. Papaver Rhoeas.
"Test de anduranta la maci" - Ziarul Financiar Ziarul de Duminica - Sebastian Amza 28.11.2008

" LUMINA IN PLIN – ROXANA ICHIM 2007

"O simpla trecere intamplatoare prin dreptul galeriei bucurestene ,,SIMEZA” s-a transformat intr-o adevarata experienta a luminii primite in plin,gratie lucrarilor expuse de scenografa Gabriela Ricsan.
Directe si volubile,realizate in tuse directe,aproape aspre,peisajele prezente in expozitie au reusit sa se adune intr-un mesaj unitar ,plin de claritate.De multa vreme n-am mai observat atata onestitate in expunere, atata galben mustind ca un discurs electoral reusit,atata putere a unor obiecte sau locuri pictate de a comunica limpede cu privitorul.De aici si felul fara apel in care publicul este chemat in fata lucrarilor.Si incepe spectacolul:aici o nebunie de maci uitati de Dumnezeul florilor intr-un rosu incandescent,acolo doua verze intelepte incarcate de toate intelesurile pamantului,mai apoi un joc de arbori-apa-apa-arbori ,in alt colt mobilier care stie parca exact pe cine asteapta,din nou irisi lalele,grau si crini,ca la inceputul sau sfarsitul tuturor florilor.Ce ar mai fi de spus in asa fel incat sa nu stricam surpriza eventualilor trecatori? Ca nu credem ca artista –cu o atat de bogata experienta in lumea cinematografiei in special - a conceput aceste lucrari int-un moment de melancolie sau de refugiu in sine. Par sa fie ,toate, expresia unei explozii controlate,din adancurile unui univers propriu simplu si elaborat in acelasi timp,trecand prin arcul cerului,inapoi catre toate intelesurile culorii inviate de lumina.Si mai ales ca nu credem ca ochiul privitorului si cel al artistului nu si-ar vorbi complici dupa o asemenea baie de franchete picturala.

"PICTURA CA O IKEBANA" - Grid Modorcea - 2007

"In aceste zile poate fi admirata, la Galeria de arta "SIMEZA",pictura uneia dintre cele mai cunoscute scenografe ale filmului romanesc, Gabriela Ricsan [n.1951].Multi scenografi, care nu mai au de lucru in cinematografie, s-au apucat de pictura, fie din vocatie ,fie pentru a mai gasi o cale de a trai, iar pictura Gabrielei Ricsan confirma ambele ipostaze.Imaginati-va un peisaj de Van Gogh edulcorat, in serie, solar si radiant,o mare florala de galben in care se scalda privirea!Dar seria boticeliana de femei galante ,care ar impodobi cele mai elegante hoteluri din lume,ca Athenee Palace?Nu diferita este si seria numita,,Venetia”,care arata precum decorurile pentru un film cu acest subiect.Evident ,Gabriela Ricsan practica o pictura-spectacol, o pictura cinematografica.Sa nu uitam ca ea a colaborat la peste 30 de filme, la care a semnat decorurile si costumele, incepand cu ,,AVARIA”[1978], in regia lui St. Traian Roman,dupa un scenariu de Dorel Dorian, cu Ilarion Ciobanu in rolul principal. Importanta este mai ales colaborarea sa cu Iulian Mihu , regizor protocronist, semnand costumele unuia dintre cele mai frumoase filme romanesti, ,,Lumina palida a durerii”, in care antologica este schimbarea suprarealista a anotimpurilor, care marcheaza poezia trecerilor sufletesti. Si tot cu Mihu a colaborat la filmele ,,Omul si umbra”, ,,Comoara” si ,,Surorile”, dupa piesa ,,Surorile Boga” de Horia Lovinescu. Excelente sunt costumele sale realizate si la alte filme, precum,,Clipa”, dupa romanul omonim al lui Dinu Sararu, in regia lui Gheorghe Vitanidis, ,,Caruta cu mere”, in regia lui George Cornea, cu care a mai colaborat si la ,,Vulcanul stins”, si ,,Bocet vesel”, in regia lui Mircea Moldovan.Dupa cum de neuitat sunt si decorurile pe care le-a realizat, impreuna cu Radu Calinescu, la filmele lui Dinu Cocea, ,,Iancu Jianu zapciul” si Iancu Jianu haiducul”, cu Adrian Pintea in rolul titular, Dumnezeu sa-l odihneasca!A mai realizat si decorurile la filmul lui Al.Croitoru, ,,Am o idée”.Dupa 1990 ,nu a mai colaborat decat la ,,Harababura” lui Geo Saizescu, ,,Tacanitii”, coproductie romano-franceza, in regia cuplului Michel si Gerard Cuq, si la comercialul ,,Trei frati de belea”, al echipei de la ,,Vacanta mare”.Dar in ultimii ani, dupa 2000, Gabriela Ricsan a colaborat intens la unele productii straine, filmate in Romania si cu prestari de servicii romanesti, precum filmul ,,Straigtht into darkness[2002], in regia lui Jeff Burr, pentru care a obtinut premiul pentru costume la Festivalul de la Milano [2003].Cele mai multe insa sunt productii franceze: ”Nature mort”[2000], in regia lui Patrick Malakian, ,,Une femme piege” [ 2001], in regia lui Laurent Carceles, ,,Meurtes sous hypnose” [2001], ,,Mariage interdit” [2002], ,,Les percutees”, tustrele in regia lui Gerard Cuq.Ramane s-o descopere pe Gabriela Ricsan noul val de cineasti romani, care ar avea multe de invatat de la ea.
Astfel ca, dupa o asemenea experienta in arta filmului,nu se putea ca scenografa si pictorita de costu-me sa lipseasca din aceasta expozitie,dimpotriva, ele sunt prezente prin formele spectaculare imprima-te fiecarei panze, prin suitele lor tematice, prin tripticuri si serii picturale, prin vizualizarea deosebit de pitoreasca, in care dominante sunt desenul, grafia tablourilor, a contururilor clare, distincte, dar si prin compozitiile extrem de rafinate, ca niste broderii de lux, amintind izbitor de tehnica florala a japonezi-lor, numita ,,ikebana”, as zice. Si acest fapt se vede nu numai in seriile florale, dar si in seria de naturi moarte,unde, cred eu, sta valoarea non-comerciala a acestei expozitii. As spune ca aceste ,,naturi” sunt adevarate capodopere, cum este lucrarea, s-o numim, ,,Natura moarta cu varza”,proiecta-ta pe un fond maro. Este uluitoare grija pentru detaliu, pentru filigran, har feminin indeobste. Mergeti la acest spectacol, unde va veti intalni cu o blandete fascinanta a culorilor, cu o stare cromatica meditativa, cu o armonie plastica de o rara finete, culminand cu exceptia unui tablou religios, singurul de altfel, ,,Fecioara cu pruncul”, a carei aura strapunge tabloul, se contureaza pe rama lui. Este aici, daca vreti ,un fel de replica la idea lui Tudor Vianu din ,,Estetica” sa, care dadea o importanta capitala ramei, spunand ca numai rama ,cu taietura ei fixa, rigida, da valoare unui tablou, face ca un peisaj sa ni se para infinit;e aici teoria limitelor formative, pe care Vianu o va aplica si la film,prin anii`20,arta a carei valoare spunea el, e data de bivalenta alb-negru [inca nu aparuse filmul color], anticipand teoria similara a lui Arnheim. Aici, in acest tablou religios,rama face parte din el, din valoarea lui picturala, nuantand observatia lui Vianu, confirmand-o, de fapt, intr-un fel gingas si modern, totodata.Asadar, pecetea inconfundabila a picturii Gabrielei Ricsan sta in ceea ce as numi decorativitate, in expresivitatea atractiva a culorilor si in compozitiile ikebaniste, ceea ce ii confera o mare accesibilitate, probabil un fapt considerat de eromaniaci ca Patapievici vetust, ba chiar,, expirat”.

PREZENTE SIMBIOTICE de Dragos Ciobanu -"NATIUNEA" 4 oct. 2006

"Daca prima dintre plasticienele citate este detinatoarea unei linii plina de acribie……...Gabriela Ricsan are elaborate, mai ales in plan designatic, compozitii vizand genul peisagistic foarte laborios tratat, stante portretistice extreme de bine pozate, nature statice cu fructe, flori, vase din diverse materiale, fiecare cu stralucirea sa aparte, totul invaluit in drapaje de mare finite…"

Paul Cornel Chitic – REPUBLICA ROMANA - 2005

"Iata ce picteaza Gabriela Ricsan: multe peisaje, cateva portrete, iar acestea o divulga pe artista ca fiind scenografa: scaune,mese,pahare,ceainice ori chiupuri[vase orientale din care se toarna ceaiuri ori licori dulci…], cupe, fructiere, tavi-tablale de arama ori alama, amfore, draperii grele etc, etc., genul acela de obiecte care fac deliciul Consignatiilor si pe care americanii, neobisnuiti cu o istorie mai lunga de 200 de ani le numesc antichitati; obiectele de acest gen au capacitatea sa nascoceasca despre posesorul lor inexistente genealogii, un aristocratism obtinut pe gratis dar pentru care trebuie sa plateasca dobanzi greu suportabile,dar aceste obiecte de,,cult laic” stiu mai ales sa impuna un anume ceremonial. Gabriela Ricsan le picteaza ,,cu distinctie”, parca aducand osanale detaliului, atmosferei, descriindu-le raspicat, meticulous si vibrant: intr-un interior modern, o pictura de acest gen e un soi de semn heraldic care isi desfasoara fara ragaz micul spectacol despre seducatoare placeri uitate de timp.."

GABRIELA RICSAN SI EXPOZITII CU PASARI MAIASTRE - Octav Sava 2004

"Intr-o lume a artei plastice in care domina non-figurativul, semanand deruta si cateodata chiar uluiala profanului si nu numai a lui, ci chiar a celui initiat, ambii nemaifiind in stare ,totdeauna, sa deosebeasca arta adevarata de impostura, galeria ,,Galateea” de pe Calea Victoriei, gazduieste o oaza de liniste si visare prin expozitia Gabrielei Ricsan. Artista nu e o novice .Participanta la numeroase expozitii per-sonale si de grup, a fost o vreme indelungata si scenografa a peste 35 defilme artistice, colaborand cu regizori importanti ca regretatii Iulian Mihu,Gh.Vitanidis si inca activul George Cornea. Daca in activitatea scenografica, preocuparea esentiala a artistei era pentru detaliul cat mai realist, in pictura, Gabriela Ricsan se lasa furata de o imaginatie bogata, de stari emotionale care creaza o realitate paralela, la fel de concreta ca in lumea inconjoratoare si totusi complet deosebita de ea.Obsedata de pasari,asa cum intr-o expozitie anterioara se aratase obsedata de cai, inaripatele de pe panzele Gabrielei Ricsan n-ar putea fi identificate de nici un ornitolog.Ele infrunta inaltimile, trecand parca de limitele ramei, numai ca rod al paletei pictoritei si ,totusi, la prima vedere,par o fidela reproducere a unor pasari adevarate, plutind pe cerul liber.Privite mai atent, ele provoaca o stare de eliberare, de nazuinta catre infinit, aripile lor atat de exacte fiind gata sa se inalte deasupra mediocritatii cotidiene,cu toate ca nu pot fi gasite nicaieri in regnul animal.Acelasi lucru atunci cand te opresti in fata naturilor statice expuse la ,,Galateea”.Obiecte vechi, aranjate cu o nespusa dragoste sunt imbratisate de faldurile tandre ale unor matasuri grele de damasc, Ibricele de cafea, cupele, sfesnicele par surprinse cu meticulozitatea pictorilor flamanzi, dar nu exista acea preocupare permanenta asupra surselor care-i framanta pe artistii Tarilor de Jos, ci razbate nazuinta crearii unei nostalgii fata de trecut, a lumii bunicilor carora le-au apartinut aceste obiecte frumoase, astazi poate inutile.Faldurile acelea bogate n-ar putea sta niciodata in pozitiile de pe tablouri,ele s-au asternut astfel numai in visul artistei.O apropiere de suprarealism o intalnim si in mana pe jumatate descarnata, descoperind o anatomie riguroasa ,dar care, cu degetele ramase intregi mai dezmiarda filele unei carti dragi. Nu lipsesc din expozitie nici chipuri de femei cu ochi privind undeva spre necunoscut.Dar ele parca te urmaresc si dupa ce ai inchis pe dinafara usa salii ce le gazduieste. Dupa cum ai dori sa regasesti acasa crengile de vasc infrunzit din tablourile Gabrilei Ricsan, caci totul impreuna degaja poezie si mister.

ELIBERARE DE CONVENIENTE – Dragos Ciobanu -,,Natiunea”- 2003


"Gabriela Ricsan este o personalitate deja consacrata drept o creatoare de decoruri, de costume, ,,invidiata”, apreciata pentru multe scenografieri ale filmografiei contemporane.Artista este prezenta in aceste zile la parterul galeriilor ,,Caminul Artei” cu o expozitie de pictura si guase pe care o deruleaza cu gratie si generozitate.Linia deosebit de dinamica, fluida, ductilul desen practicat, se conformeaza marilor,amplelor spatii coloristice pe care artista le foloseste cu succes .Un anume figurativism al imaginii tinde clar, ca o veritabila certitudine, spre o idée de post avangardism, cu concepte de neoexpresionism. Este un gen expozitional absolut nou, in cadrul caruia artista ,,lamureste” si rezolva psihologic anume sintagme plastice."

Lumea de basm a Gabrielei Ricşan

 

Dacă vorbim de pictura doamnei Ricşan ar trebui să ne raportăm la ceea ce înseamnă spiritul intelectualului rafinat în conjuncţie cu predilecţia spre detaliu şi amenajarea unui spaţiu în care vizualul în contact cu imaginea creata de artista să devină un tot unitar.

            Confortul, liniştea interioară şi echilibrul sunt componente care străbat opera artistei. Pentru că artista despre care vorbim a realizat scenografia a numeroase filme de mare succes, iar proiectiile sale imagistice te duc cu gandul spre lumea mirifică a basmului, în care personaje precum clovnii şi contesele sunt nelipsite.

            Artista Gabriela Ricşan crează adevarate surprize vizuale menite să inducă uneori dileme, dar în acelaşi timp să lanseze ipoteze ale existentei unei lumi incă necunoscute pornind de la universuri recognoscibile.

            Cromatica bogata,vie, în care predomină nuanţele de roşu galbenul şi orangeul, compun o imagine tainică, dar totodată apropiată, primitoare, caldă, precum un basm cu final fericit.

            Castele, zâne, flori, peisaje sunt temele abordate şi îmbinate armonios în opera sa.

            Portretele de copii reprezinta o alta sectiune a creatiei sale, realizată în special în tonuri ale culorilor calde, cu o expresie aparte şi nu de putine ori stranie, avand o nota de specificitate autentica.

            Campurile de lalele multicolore, macii, stânjeneii sugerează prin culoare si graţie frumuseţea şi perfecţiunea naturii, artista demonstrandu-şi talentul său precum si relevând totodata faptul că posedă veritabile cunoştinţe de estetică, având în plus de aceasta un puternic simt cromatic. Lucrările sale respiră o puternică iubire faţă de natura in mijlocul careia se regaseste spiritual. Dar trebuie sa remarcăm de asemenea că artista recompune creativ peisajele, sau florile care au impresionat-o în mod deosebit si care au trezit aceea emotie benefica pe care cu maiestirie artistică reuşeşte sa o transmita privitorilor.

            Jocurile cromatice propuse de Gabriela Ricşan trezesc o bucurie interioară, precum si o credinţă în forţa binefacatoare a frumosului .

            Complexitatea artistei se relevă şi în maniera de realizare a interioarelor amintind de saloanele princiare, reflectand un spatiu intim în care spiritul său perfecţionist pare a avea nevoie de un tăram aflat in concordanţă cu aşteptările si visele sale. Astfel în faţă ni se dezvăluie un univers în care ludicul se îmbină armonios cu imaginarul, şi care îl invită pe privitor să surprindă asemeni lui Alice in tara minunilor spaţii care se reliefează din aproape in aproape ca intr-un joc subtil, şi în care să desluşească fragmente ale amintirilor copilariei artistei, amintiri a caror taină te îndeamnă sa o descifrezi.

                .

                                                                        Speranţa Stefănescu – critic de artă

                                                                        Bucureşti 26 decembrie 2012

 

 
   
   
 

Echilibru si armonie in opera Michaelei Craciun

Mariana Pogonici - Scene de viata

Viorel Hutu si arta mozaiculuI

Daniel Craciun si meditatiile sale asupra vietii

Iluminarile traumei sau "Poveste din pestera cu soare"

Mai multe...



      
 © Copyright 2004 Abc Soft Bucuresti srl. Site-ul este in constructie.